Numele papagalului meu este Miki. Desi nu am avut neaparat multe elemente de comparatie, eu il consider un fenomen al naturii. De ce?

In primul rand, pentru ca are in jur de 10 - 11 ani - ori eu, desi am destule cunostinte care au papagali perus, nu stiu ca vreunul sa fi depasit 5 ani de viata. Mai mult, citisem odata ca recordul pentru aceasta specie ar fi undeva de 14 ani. Lui Miki, de 2 ani de zile i-au cazut penele. Nu stiu din ce cauza. Unii zic ca ar fi purecii; am incercat diverse medicatii fara succes; altii zic ca de la stres si-ar smulge penele; nicidecum n-as crede asta, deoarece Miki a fost obisnuit inca din copilarie sa socializeze. Pana in ultima perioada cusca ii era deschisa, si zbura prin toata casa; mai mult, venea la oameni pe deget, statea pe numar, venea tiptil sa manance din farfurie etc. E un papagal neinfricat.

Motivul pentru care nu prea mai are pene, cred eu, e simplu. E pur si simplu batran. Si totusi, minune a naturii, inca zboara. Ignora legile aerodinamicii. Trebuie sa recunosc insa, ca in situatia in care se afla, fara pene adica, e destul de infricosator pentru cine nu e obisnuit cu el. Fiecare musafir nou care-l vede pe Miki tresare la prima intalnire. Sincer sa fiu, nu ma asteptam sa traiasca atat. Inca de acum 3 ani ne gandeam ca nu o mai duce mult. Si totusi, astazi are aceeasi pofta de viata. Ii place sa fie bagat in seama, sa i se vorbeasca, sa stea pe umarul sau pe degetul stapanului. Am inceput sa-i spun nemuritorul. De fiecare data cand il vad, ma gandesc zambind la un film intitulat "Highlander" (Nemuritorul). Motto-ul filmului era - "There can be only one". Miki al meu...HE'S THE ONE.